Citate Mircea Cartarescu

Categorie Mircea Cartarescu | scris de Citate | 19 Commentarii »

Citate Mircea Cartarescu

• Aş vrea să am curajul să redevin un nimeni, dar curajul acesta nu-i este dat oricui.
• Mă simt doar un om foarte liber şi — fiindcă preţul libertăţii e cel mai mare — foarte trist.
• Totul venea pe fondul totalei mele indolenţe şi pasivităţi din acea vreme: m-aş fi dus şi în iad cu aceeaşi placiditate.
• Casa inginerului era bătrînească, cu prispă şi acoperiş de şindrilă, şi era înconju­rată de o curte în care creşteau cei mai gigantici maci pe care i-am văzut vreodată, pînă la piept, cu flori vinete, bătute şi cu măciulii cît merele. Sînt convins că, la o adică, ai fi putut stoarce la haşiş din ei în veselie.
• Văd zilnic oameni care locuiesc în case minunate, în acele case vechi, de pe marginea bulevardelor sau din zonele tăcute şi aurii ale oraşului, case adevărate, calde, cu personalitate, pe care le poţi iubi ca pe femeia vieţii tale. Cu ce le merită ei?
• Gărgăunii literari cred că mi-au apărut printr-a unsprezecea şi de-atunci au rămas fermi pe poziţie.
• Cu toate acestea, tahistoscopul nu mi se pare ceva cu totul demodat: ar putea fi încă un instrument ideal pentru cronicarii literari care scriu despre un roman pe săptămînă şi uneori chiar despre mai multe. Nu e greu de făcut: carton, pioneze, elastic de la chiloţi…
• Ceea ce e insuportabil în „noua societate”, ştim cu toţii, nu sînt atît mizeria, frigul şi foamea, cît minciuna vîrîtă pe gît în fiecare secundă a vieţii tale, prăpastia între realitate şi ideologia înzorzonată a fericirii generale.
• Mergeam cu cartea-n faţa ochilor, clătinîndu-mă ca un drogat, frecîndu-mi uniforma de ziduri şi garduri, fericit de doza zilnică de poezie pe care mi-o înnoiam mereu.
• Niciodată, niciodată nu mi-e cineva mai drag ca o fată sau un băiat pe care-i mai văd uneori, prin metrou, citind un volumaş de poezie. Nimic nu mi se pare, în lumea asta urîtă, mai mişcător, mai adevărat şi mai miraculos.
• Uneori mă-ntreb la ce sînt bune manualele şcolare şi chiar istoriile literare, de vreme ce ele transformă realitatea culturală a epocilor trecute pînă la a o face de nerecunoscut. Biografii şablonizate şi falsificate, mituri găunoase, statui rigide, colecţii de citate nobile şi stereotipe — iată ce se serveşte încă elevilor (dar şi „omului de pe stradă”) drept imaginea unor oameni şi-a unor epoci.
• Cum putem pretinde că înţelegem şi iubim un om căruia i-am construit o mască în care el nu s-ar fi recunoscut? Cum poţi să iubeşti un neadevăr?
• Printre marii scriitori ai lumii există, evident, şi oameni imposibil de buni, şi javre sinistre, dar mai ales combinaţii din cele două, uneori combinaţii foarte stranii.
• Cine urăşte, se urăşte pe sine.
• In adolescenta aveam tampitul obicei de a vorbi in citate, fapt pentru care aveam o faima cam trista in liceul Cantermir.
• Nu poti face nimic ca sa ai stil. Stilul nu il ai, ci il esti.
• Nenorocita de dupa-amiaza in care “am devenit barbat” e si acum una dintre cele mai penibile si sordide amintiri ale mele.
• Mintea mea elenta si mai mereu dusa aiurea, asa ca ratez, de obicei, clipa.
• Noi nu suntem interfata sociala pe care o numim ‘persoana noastra’: cineva dinlauntrul ei, o fiinta incomparabil mai asta, ne controleaza, modeleaza, cenzureaza de multe ori gandurile si actiunile.
• Cred ca sunt ticnit: uneori iubesc un tablou atat de tare, incat literalmente imi vine sa dau spargere la muzeu si sa plec cu el.
• Daca exista un centru de tristete al lumii, probabil ca el e, azi, in sertarul de sus al bibliotecii mele.
• Cine sunt eu? Care este eul meu cel adevarat? Imi pun si eu aceasta intrebare cel purin de la varsta de paisprezece ani, dintr-o noapte plina de stele, in care pe pamant nu lumina decat varful tigarii varului meu, boemul familiei.
• Esti ce este, ce se vede, niciun strop mai mult. Eul nostru nu mai e altceva decat vidul interior indus de viata noastra supraaglomerata, supraocupata, din care nu ne mai alegem cu nimic din ceea ce cu adevarat conteaza.
• Viata e o trebusoara mai complicata decat isi imchipuie creierele noastre de musca.
• Facem sex cu un creier de barbat, dar iubim cu unul de copil, increzator, dependent, dornic de a da si primi afectiune.